Medieșenii sunt invitați la filme în patru locații


Medieșenii sunt așteptați în fața Primăriei Municipiului Mediaș, la Sala Traube, la Cinematograful Mediensis și la Sinagogă pentru a viziona filme din România, Polonia, Cehia, SUA, Israel, Germania, Ungaria, Austria, Slovacia.Vă prezint câteva dintre peliculele care vor fi prezentate la Mediaş, în cadrul MCEFF – Mediaș, Central European Film Festival.

Lumea nebună a lui Ute Bock

Austria

Filmul vorbeşte despre o femeie în vârstă, pe nume Ute Bock, şi despre micul ei ONG, care oferă cazare refugiaţilor fără adăpost din Austria. Ute Bock trebuie să se ocupe de o problemă pe care statul o ignoră. Mii de oameni care au emigrat din ţări ca: Cecenia, Armenia, Afganistan sau din ţările africane nu au unde să stea; familii cu copii mici sunt nevoite să-şi petreacă noaptea pe stradă, hărţuite de poliţie şi obligate să înfrunte rasismul. Povestea cuprinde munca lui Ute Bock şi istorisirile ofiţerilor de poliţie, ale avocaţilor şi ale refugiaţilor.

Transporturi uitate

Republica Cehă

Atunci când vine vorba despre Holocaust, majoritatea lumii se gândeşte la imaginea numerelor tatuate pe mâini, a copiilor în uniforme vărgate din Auschwitz sau a discursurilor pompoase ale lui Hitler. Însă Transporturile uitate refuză să se muleze pe calapodul „documentarelor despre Holocaust”. Bazate pe 400 de ore de interviuri înregistrate de-a lungul a zece ani în douăzeci de ţări de pe cinci continente, cele patru filme se concentrează, fiecare, pe câte o destinaţie a transporturilor naziste şi pe un mod unic de supravieţuire în condiţii extreme. Naraţiunea aparţine, pentru prima dată, evreilor din Cehia şi Europa Centrală, care au fost deportaţi către ghetouri şi tabere anonime din Letonia, Belarus, Estonia şi Polonia.

Filmul despre Estonia prezintă povestea fascinantă a unui grup de tinere femei şi fete, care au reuşit să treacă prin tabere fără a înţelege genocidul din jurul lor, mulţumită naivităţii tinereşti, a prieteniei, a ajutorului pe care şi l-au dat una alteia şi a deciziei de a lăsa deoparte egoismul.

În timp ce în Estonia nici un bărbat nu a supravieţuit, situaţia din Belarus a fost exact inversă: nici o femeie nu s-a întors acasă dintre cei 7.000 de cehi deportaţi acolo. Însă douăzeci şi doi de bărbaţi au reuşit, cu ajutorul rezistenţei şi a luptei armate, să se întoarcă acasă. Aceşti bărbaţi s-au luptat, au omorât şi unii dintre ei au fost omorâţi la rândul lor.

Transporturile uitate către Letonia prezintă efortul de a păstra cât de cât viaţa normală de familie în ghetouri şi tabere. Tinerii legau relaţii şi dansau la petreceri clandestine, copiii mergeau la şcoală deşi, pe drumul către aceasta, trebuiau să treacă pe lângă spânzurători. Viaţa se desfăşura în umbra morţii. Acest film despre deportările din Polonia de Est încearcă să surprindă psihicul oamenilor hăituiţi permanent, care se mutau dintr-o ascunzătoare în alta şi care erau obligaţi să îşi ascundă mereu identitatea.

Regizorul Lukáš Přibyl (istoric şi expert în ştiinţele politice) a documentat fiecare cuvânt spus de martorii acelor evenimente fără a folosi comentariu sau imagini contemporane. Toate imaginile din film aparţin acelui timp şi se bazează pe cercetările amănunţite ale regizorului – imagini obţinute, la schimb, pe sticle de votcă în satele poloneze, găsite în albumele foştilor membrii ai SS sau ale iubitelor lor, recuperate din arhivele KGB sau din fragmente de film selectate din peste 1.600 de ore de pelicule aflate în arhivele oficiale. Oamenii care vorbesc în aceste filme pot fi văzuţi în imagini luate acum aproape 70 de ani. Din poveşti precum aceea a unei iubiri în tabăra de concentrare şi aceea a unui bărbat închis de trei ori în aceeaşi închisoare, de fiecare dată sub alt nume, acest montaj minimalist de puncte de vedere restrânse, personale şi de materiale înfăţişate în premieră construieşte o imagine a supravieţuirii prin noroc, înţelepciune, ingenuitate şi voinţă pură pentru a arăta Holocaustul „aşa cum nu l-am ştiut”.

Regia: Lukas Pribyl

Protectorul

Republica Cehă

Ce eşti gata să trădezi în numele dragostei?

Povestea relaţiei nefericite a unui cuplu. O dramă personală trăită pe fundalul războiului. O ţesătură de sentimente şi de dragoste care, într-o epocă ieşită din comun, poate fi împinsă până la auto-distrugere, păstrând în acelaşi timp puterea şi speranţa.

Un joc riscant care implică sentimente, cariere, demnitatea umană şi, la final, viaţa însăşi în timpurile grele ale Protectoratului.

Reporterul radio Emil Vrbata şi actriţa Hana sunt căsătoriţi. Este 1938. Frumoasa Hana are primul mare succes în lumea filmului şi admiratorii încep să roiască în jurul ei. Emil devine gelos. Ocupaţia germană şi începutul războiului le schimbă profund vieţile. Originea evreiască a Hanei devine o povară. Dintr-o stea plină de speranţe la început de carieră, Hana se trezeşte pe cea mai de jos treaptă a societăţii.

Emil, pe de altă parte, este promovat şi devine vocea propagandei Reich-ului la postul de radio la care lucrează. Aceasta este şansa lui de a o proteja pe Hana şi, în acelaşi timp, de a o pune sub controlul său. Emil refuză să divorţeze şi, pentru siguranţa Hanei, continuă să trăiască cu ea într-o „căsătorie mixtă din punct de vedere rasial”. Dar contractul cu diavolul trebuie plătit. Respectul de sine al lui Emil suferă, iar dragostea pentru Hana se transformă în propriul „Protectorat”. Relaţia lor decade în indiferenţă.

Dar soarta i-a pregătit o capcană pentru Emil. Într-o dimineaţă, fură o bicicletă de pe stradă pentru a ajunge mai repede la serviciu, după ce şi-a petrecut noaptea în braţele unei amante. Ceea ce Emil nu ştie este că posturile de radio anunţă deja ştirea surprinzătoare: „În Praga a avut loc un atentat asupra lui Reinhard Heydrich, Protector Adjunct din partea Reich-ului. Unul dintre suspecţi a fugit pe o bicicletă…”. Întâlnirea nefericită a lui Emil cu un obiect aparent banal este începutul unei încercări de a găsi iertare din partea unei soţii, pe care îşi dă seama că a iubit-o mereu…

Afacerea sfântă

Polonia

Fraţii Leszek şi Janek se întorc în satul lor natal pentru a lua parte la înmormântarea tatălui lor, pe care nu l-au mai văzut de ani de zile. Atunci când află că tatăl lor a lăsat casa şi pământul moştenire unei fundaţii, izbcnesc furioşi. Apoi, cei doi găsesc în hambar un automobil; automobilul, un Warszawa M20, este cel care a aparţinut lui Karol Wojtyła (cunoscut mai târziu ca Papa Ioan Paul al II-lea), pe vremea când era episcop în Polonia…

Zmee

Polonia

Zmee are o premisă simplă: camere de filmat + tineri + Afganistan. Mai toată lumea a crezut că este un proiect sortit eşecului. CAMERE DE FILMAT? Dar nu au curent electric! Cu destul de puţină vreme în urmă era imposibil să înregistrezi imaginea unui om, dar lucrurile s-au schimbat. Şi ce o să faceţi cu praful?! Camerele o să se strice în trei zile şi cel mai apropiat punct service se găseşte la Moscova, nu-i aşa? Doar dacă nu cumva vi le fură cineva din prima zi ca să vă scape de probleme. Acolo se fură mult, nu-i aşa?

Trecând peste camerele de luat vederi… TINERI?! Nu au televizoare acasă şi jumătate dintre ei nu au fost vreodată la cinema, iar voi vreţi să le daţi camere de filmat pe mână? Ce-ar putea să facă ei cu ele? Şi chiar dacă reuşesc să le folosească, o să fie „operele lor de artă” destul de bune pentru publicul European?

Şi în AFGANISTAN! Toată lumea ştie câte ceva despre Afganistan, fiindcă nu trece o săptămână fără ştiri că a avut loc o explozie acolo sau că armata poloneză se luptă cu Talibanii, că cineva a fost răpit sau că altcineva a fost eliberat. La fiecare două săptămâni apare câte un titlu frapant. Şi există ceva interesant în Afganistan, aşa, în general?

Acestea sunt reacţiile multor oameni cu bune intenţii. Dar, de vreme ce oricine se poate înşela, am decis să mergem să filmăm. După ce o să vedeţi acest film, să ne spuneţi dacă a meritat.

Născut în Absurdistan

Austria

Tema centrală a filmului este modul în care autorităţile se comport cu străinii şi influenţa legilor de deportare asupra sorţii multor familii.

Născut în Absurdistan începe cu o greşeală, o eroare cu consecinţe serioase: într-un spital din Viena doi copii nou-născuţi – Karli şi Heiri – ai unui cuplu austriac şi ai unei familii de muncitori turci emigranţi sunt încurcaţi şi trimişi acasă cu părinţii greşiţi. În momentul în care eroarea este descoperită, familia turcă, incluzând copilul, a fost deja deportată.

Kolorado Kid

Ungaria

În 1956, mulţi puşti din Pesta au devenit revoluţionari din întâmplare şi nu din dragoste de ţară sau de dragul libertăţii. La fel şi eroul-muncitor al filmului Kolorádó Kid, care se implică întâmplător în revoluţie, apoi pleacă în străinătate. Atunci când se întoarce în ţară, maşinăria opresiunii nu-l menajează. Aşa cum nu îi menajează nici pe tovarăşii săi… Turnători, agenţi, trădare, prietenie – toate acestea sunt prezente în calea eroului principal, însă „puştiul sfânt” (cum îl numeşte Déry Tibor) nu poate fi distrus.

~ de Antonela Sofia Barbu pe Septembrie 4, 2011.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: